tot

Free Web Hosting Provider - Web Hosting - E-commerce - High Speed Internet - Free Web Page

Memoriu

PPP- Point-to-Point Protocol (protocol punct-la-punct)

Cuprins

Definitie:
Unul dintre cele doua standarde pentru conectarea directa a calculatoarelor la internet prin intermediul unui apel telefonic (celalat standard este SLIP). Spre deosebire de vechiul protocol SLIP, PPP include proceduri superioare de negociere, de comprimare si corectare a datelor. In schimb, aceste caracteristici implica adaugarea unei suprasarcini transmisiei si sunt inutile atunci cand ambele modemuri (de transmisie si de receptie) pot realiza corectia hardware a erorilor si comprimarea datelor din mers.

    Pentru a imbunatati situatia, IETF (Internet Engineering Task Force - the protocol engineering and development arm of the Internet) a definit un grup pentru proiectarea protocoalelor legaturii de date pentru liniile punct-la-punct, care rezolva aceste probleme si care sa poata deveni un Standard Internet.
    Aceasta activitate a culminat cu PPP (Point-toPoint Protocol –protocolul punct la punct) care este definit in RFC (Requests for Comments) 1661 si dezvoltat in alte cateva RFC-uri (de exemplu RFC-urile 1662 si 1663).
PPP face detectia erorilor, suporta mai multe protocoale, permite ca adresele IP sa fie negociate in momentul conectarii, permite autentificarea si are multe alte imbunatatiri fata de SLIP.
    In timp ce furnizorii de servicii Internet ofera inca suport atat pentru SLIP cat si pentru PPP, viitorul apartine cu siguranta PPP-ului, atat pentru liniile comutate cat si pentru liniile inchiriate ruter-ruter.
PPP furnizeaza trei lucruri:

1. O metoda de impartire in cadre care delimiteaza, fara ambiguitate, sfarsitul unuia si inceputul urmatorului. Formatul cadrului permite detectia de erori.
2. Un protocol de legatura pentru a obtine liniile, a le testa, a negocia optiunile si pentru a elibera liniile atunci cand nu mai este nevoie de ele. Acest protocol se numeste LCL(Link Control Protocol-protocolul de control al legaturii).
3. Un mod de a negocia optiunile nivelului retea intr-un mod independent de protocolul folosit pentru nivelul retea. Metoda aleasa este de a avea un NCP (Network Control Protocol –protocolul de control al retelei) pentru fiecare nivel de retea suportat.

    Pentru a vedea cum lucreaza impreuna aceste parti, consideram un scenariu tipic in care un utilizator suna de la domiciliu un furnizor de servicii Internet pentru a transforma PC-ul sau casnic intr-un calculator gazda Internet temporar. PC-ul apeleaza mai intai ruterul furnizorului prin intermediul unui modem. Dupa ce modemul ruterului a raspuns la telefon si s-a stabilit o conecsiune fizica, PC-ul trimite ruterului o serie de pachete LCP in campul de informatie utila (payload) al unui sau mai multor cadre PPP.
    Aceste pachete si raspunsurile lor selecteaza parametrii PPP ce vor fi utilizati.
    Odata cu parametrii s-au stabilit de comun acord, mai multe pachete NCP sunt trimise pentru a configura nivelul retea. In mod obisnuit, PC-ul vrea sa ruleze o suita de protocoale TCP/IP si va avea nevoie de o adresa IP. Deoarece nu exista adrese IP suficiente, fiecare furnizor de Internet ia un bloc din ele si asociaza dinamic cate una pentru fiecare PC nou atasat in retea, pe durata sesiunii de conectare.
    Daca un furnizor poseda n adrese IP, el poate avea pana la n masini conectate simultan, dar numarul total de clienti poate fi de mai multe ori pe atat. NCP pentru IP este folosit pentru a realiza asocierea adreselor IP.
    In acest moment, PC-ul este un calculator gazda Internet si poate trimite si primi pachete IP, exact asa cum o pot face calculatoarele conectate prin cabluri.
    Cand utilizatorul termina, NCP este folosit pentru a intrerupe conecsiunea la nivelul de legatura de date.
In final, calclatorul spune modemului sa inchida telefonul, eliberand conecsiunea la nivel fizic.
    Formatul cadrului PPP a fost ales foarte asemanator cu formatul cadrului HDLC (High-level Data Link Control –control de nivel inalt al legaturii de date) deoarece nu exista nici un motiv pentru a se reinventa roata.
    Diferenta majora intre PPP si HDLC este ca primul este mai degraba orientat pe caractere decat pe biti.
    In particular, PPP, ca si SLIP, foloseste umplerea cu caractere pe linii comutate prin modem, astfel incat toate cadrele au un numar intreg de octeti.
    Nu este posibil sa se trimita un cadru constand din 30.25 octeti, asa cum era la HDLC.
    Cadrele PPP pot fi transmise nu numai pe linii telefonice comutate, ele pot fi transmise si e linii SONET sau linii HDLC, cu adevarat orientate pe biti (exemplu pentru conecsiuni ruter-ruter).
    Formatul cadrului PPP este prezentat in figura de mai jos.

Formatul complet de cadru PPP pentru operarea in mod numerotat.

    Datele cadrelor PPP incep cu octetul indicator HDLC standard (01111110), pentru care se foloseste umplerea de caractere, daca apare in cadrul campului ce specifica informatia utila.
    Dupa aceasta urmeaza campul Adresa, care este intotdeauna setat la valoarea binara 11111111, indicand astfel ca toate trebuie sa accepte cadrul. Folosirea acestei valori evita situatia in care se asociaza adrese legaturii de date.
    Campul Adresa este urmat de campul Control, a carui valoare implicita este 00000011.
    Aceasta valoare indica un cadru numerotat. Cu alte cuvinte, PPP nu furnizeaza o transmisie sigura folosind numere de secventa si confirmari in mod implicit.
    In medii cu zgomote, cum ar fi retelele fara fir, poate fi folosita transmisia sigura utilizand numere de secventa.
    Detalii exacte sunt definite in RFC 1663.
    Deoarece campurile Adresa si Control sunt intotdeauna constante in configuratiile implicite, LCP furnizeaza mecanismul necesar ca cele doua parti sa se negocieze optional omiterea amandurora si sa salveze astfel doi octeti pe cadru.
    Pe de-al patrulea camp PPP este campul Protocol. Sarcina lui este sa spuna ce tip de pachet este in campul Informatie utila.
    Sunt definite coduri pentru LCP, NCP, IP, IPX, AppleTalk si alte protocoale.
    Protocoalele ce incep cu un bit 0 sunt protocoale pentru nivelul retea cum ar fi IP, IPX, OSI CLNP, XNS.
    Acelea care incep cu un bit sunt folosite pentru a negocia alte protocoale.
    Acestea include LCP si un NCP diferit pentru fiecare protocol de retea suportat. Dimensiunea implicita a campului Protocol este de 2 octeti, dar ea poate fi
negociata la un octet folosind LCP.
    Campul Informatie utila este de lugime variabila, pana la o anumita limita maxima negociata.
    Daca lungimea nu este negociata folosind LCP in timpul setarii liniei, este folosita o lungime implicita de 1500 de octeti. Daca este necesar, dupa informatia utila pot fi adaugate caractere de umplere.
    Dupa campul Informatie utila urmeaza campul Suma de control, care este in mod normal de 2 octeti, dar poate fi modificat la 4 octetzi.
    In concluzie, PPP este un mecanism de incadrare multiprotocol potrivit pentru folosirea pe linii cu modem, linii seriale orientate pe biti HDLC, SONET si alte niveluri fizice.
    Suporta detectia erorilor, negociere optionala, compresia antetului si, optional, transmisie sigura folosind cadre HDLC.